AVOCATUL TAU ITI VORBESTE DESPRE MOSTENIRE:

Dacă vrem să moștenim pe cineva, trebuie să fim siguri că legea ne oferă acest drept sau măcar că testatorul s-a gândit la noi în această privință. Potrivit Codului civil, moștenirea este de două feluri în dreptul nostru:

1. cea legală, prin care se oferă anumite drepturi rudelor și soțului, însă nu și concubinilor, și

2. cea testamentară, care dă o formă concretă dorințelor celui care lasă moștenirea, indiferent de modul în care este actul întocmit.

Moștenirea (succesiunea) este mecanismul juridic care asigură transmiterea bunurilor unei persoane decedate către una sau mai multe persoane în viață. După modalitatea în care funcționează, vorbim, pe de-o parte, de MOSTENIRE LEGALA și, pe de altă parte, de cea TESTAMENTARA. Însă regulile moștenirii sunt numeroase și destul de stricte, fiind cuprinse în totalitate în Codul civil, așa că în cele ce urmează ne concentrăm pe aspectele cele mai importante ale succesiunii.

Atâta timp cât o persoană există la momentul deschiderii moștenirii (adică la momentul decesului persoanei, potrivit Codului civil), ea are, în termeni generali, posibilitatea de a moșteni o rudă sau pe cel care a menționat-o în testament.

Noțiunea de vocație la moștenire se referă la una dintre condițiile principale ale moștenirii, respectiv faptul că o persoană are dreptul recunoscut prin lege de a moșteni pe cineva sau că a fost desemnată de către cel decedat prin testament să-l moștenească.

MOSTENIREA LEGALA: Cine și cât poate moșteni?

Moștenirea legală este una dintre cele două forme ale succesiunii în dreptul român. Așa cum rezultă din denumirea sa, acest tip de moștenire le oferă, prin efectul legii, unele drepturi importante soțului, copiilor și altor categorii de rude ale celui decedat.

Moștenitorii legali sunt soțul supraviețuitor, descendenții (copiii defunctului, copiii copiilor acestora și așa mai departe, fără limitare cu privire la gradul de rudenie), ascendenții (părinții, bunicii și asa mai departe) și colateralii până la gradul al patrulea inclusiv. Totuși, Codul civil stabilește că aceștia vin la moștenirea defunctului într-o anumită ordine de preferință, astfel:

- clasa întâi: descendenţii (copiii și copiii acestora, indiferent de gradul de rudenie);

- clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi (părinții) şi colateralii privilegiaţi (frații și surorile, copiii acestora și nepoții de frate/soră);

- clasa a treia: ascendenţii ordinari (bunicii, străbunicii etc.);

- clasa a patra: colateralii ordinari (unchi, mătuși ai defunctului, veri primari și frații și surorile bunicilor defunctului.

CE-I REVINE SOTULUI SUPRAVIETUITOR IN MOSTENIREA LEGALA?
Dacă există unul, atunci Codul civil impune ca, la momentul deschiderii moștenirii, să nu existe o hotărâre definitivă de divorț.

"Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali", prevede actul normativ. Singura situație în care soțul poate să ia toată moștenirea este aceea în care în celelalte clase nu există moștenitori sau aceștia refuză drepturile. Potrivit Codului, cota soţului supravieţuitor este de:

- un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;

- o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi, cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

- o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;

- trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

PARTAJUL DUPA DIVORT: BUNURI PROPII SI BUNURI DOBANDITE IN TIMPUL CASATORIEI. CARE SUNT ACESTEA SI CUM SE IMPART DUPA DIVORT?

Comunitatea de bunuri încetează atunci când soții divorțează. De la momentul când divorțul este oficial, ei rămân coproprietari (devălmași) asupra bunurilor lor comune, putând să facă oricând partajul acestor bunuri. Vorbim de bunuri comune, iar nu de cele proprii și e necesar să explicăm puțin aceste două noțiuni, conform Codului civil:

1- bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților; inclusiv veniturile din muncă obținute de soți (salarii, pensii etc.) sunt bunuri comune;

2- bunuri proprii ale fiecărui soț sunt, de exemplu: bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; bunurile de uz personal; bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți; bunurile dobândite înainte de căsătorie rămân ale fiecăruia.

Notă: Creditorii unuia dintre soți, dacă are nevoie de asta, poate cere să se facă partajul bunurilor comune ale soților, dar numai în măsura necesară acoperirii datoriei pe care o urmărește. Ceea ce trebuie reținut e că partaj se poate face și dacă soții nu ajung la divorț, deci, în timpul căsătoriei. "În timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere", scrie în Cod.